Doar pleacă…

Cred că atunci când nu mai ești dorit în viața unei persoane ar fi bine să pleci. E normal să te oprești dacă nu mai vrei să faci parte dintr-un film unde nimeni nu mai are nevoie de tine. Nimeni nu trebuie să suporte să stea lângă cineva cu forța și nimeni nu e obligat să iubească pe cineva. Dar cel mai important lucru este să ai respect când o faci. Cel mai important lucru este să nu uiți sa fii om !

Dragostea este un dans în doi. Mereu a fost în doi. Atunci când nu se mai poate, treci peste frică și pune stop. Gândește-te că pur și simplu nu a fost să fie. Nu trebuie să lupți pentru doi, nu trebuie să plângi nopțile și să suferi că el este indiferent și rece. Asta nu e relație! Dacă el nu te mai vrea, tu de să îl vrei? De ce să fii tu cea care e iubitoare și el să fie cu gândul în altă parte. Dacă tu așa simți, că nu mai faci parte din filmul lui, nu mai sta! E momentul să pleci…

Nu trebuie sa ții o iubire pentru care doar tu lupți. Vei ține frâu un an, doi și după aceea vei ceda oricum. Pleacă atunci când simți că nu mai ai locul tău acolo! Plecă atunci când simți că nu mai e acasă în brațele lui!

Nu ai nevoie de jigniri și alte lucruri, doar pleacă!
Dacă el nu are nevoie de cuvintele tale, taci și pleacă…

Prima dată când…

Prima dată… La ce te gândești când spun prima dată? E amuzant și totodată Îți vin multe lucruri la care te gândești. În viață toți facem lucruri noi, pentru prima dată.
Sper că printre acestea o să vă regăsiți și voi…
Prima dată când am văzut lumina.


Prima dată când am văzut un înger… era ea…mama.


Prima dată când am plâns.

Prima dată când am ajuns acasă.

Prima dată când făcut primii pași.

Prima dată când am avut o durere de dințișori.

Prima dată când am zâmbit, iar toți râdeau de dinții mei mici.

Prima dată când am întâlnit alți copii și am pășit la grădiniță.

Prima dată când plângeam că nu se juca nimeni cu mine.

Prima dată când mi-a plăcut de un coleg. (acum fie vorba între noi, în fiecare zi îmi plăcea de câte un coleg :-)) )

Prima dată când am luat o diploma.

Prima dată când am avut prima cearta cu părinții din cauza unei excursii. 

Prima dată când am fost plecată fără părinți undeva.

Prima dată când am avut atâtea emoții la cel mai important examen din viața mea. 

Prima dată când mi-am luat inima in dinți și mi-am ales drumul în viață… greșit, corect, l-am ales.

Prima dată când am înțeles cum e viața de fapt, cât de perverși si răi sunt oamenii.

Prima dată când am avut o responsabilitate de care depindea drumul meu în viața  

Prima dată când a trebuit să pun bani de-o parte pentru a plăti întreținerea și pentru a mă putea descurca în „jungla de asfalt”.

Prima dată când m-am simțit părăsită pentru că tocmai am realizat că mi-am greșit drumul.

Prima dată  când mă gândesc dacă să o iau de la început sau să continui pe o altă cale.

Prima dată  cand mă simt a nimănui.

Prima dată  când simt dragostea adevărată.

Prima dată  când zâmbesc fără motiv.

Prima dată  când mă simt iubită așa cum sunt eu, un copil matur cu multe defecte și nebun.

Prima dată  când liniștea este atât de frumoasă când suntem doar noi2.

Prima data când… simt că trăiesc cu adevărat, prima dată când nu vreau să mai mă uit la oameni răi, să ascult sau să pun la suflet tot ce ține de prostia lor! 

prima dată  când mai vreau să mai trec prin etapele astea, dar din păcate timpul mi le-a luat și nu cred că mai pot să mă bucur de aceste momente.

Mereu va rămâne în sufletul meu prima data când… 

 

Cuvinte aruncate în suflet…

,,Dragostea nu are  nevoie de cuvinte, însă cuvintele au nevoie de dragoste. „

Mereu m-au deranjat cuvintele aruncate la nervi de persoanele iubite. Cred că fiecare dintre noi au trecut pirn așa ceva. Pe mine una, mă deranjează rău de tot. 

Stau și mă gândesc că dacă ar fi sa aleg cuvintele reci de la persoana iubită și cuvintele de dragoste venite din partea unei persoane străine, as alege prima varianta. De ce? Pentru că îți pui multe semne de întrebare în legătura cu ceea ce a spus și te gândești dacă tot ce a spus e adevărat. ,,De ce a spus asta?”, ,,Oare nu mai mă iubește?”, ,,Oare chiar asta crede despre mine?” și multe alte întrebări. Iar asta te doare cel mai tare. Poate nu te-ar deranja dacă ar veni de la o persoană cu care nu ai avea nimic, dar atunci când persoana care te iubește, sau cel puțin, care susține că te iubește, îți aruncă niște vorbe spuse la nervi, oricât ai încerca să faci pe durul, te doare.

Orice cuvânt, orice silabă , orice literă care vine din partea persoanei iubite e distrugătoare. De multe ori mă gândesc dacă este adevărat ce se spune despre cuvintele spuse la nervi: sunt adevăruri care nu pot fi spuse altfel, decât la nervi. Cuvintele au o forța nebănuită asupra sufletului. Sunt mai puternice ca o palmă.

Cred că dragostea chiar nu are nevoie de cuvinte, ci are nevoie de fapte pentru a fi arătată. Dragostea nu se va arată niciodată, ea mereu se va simți. Arătați persoanei iubite cât de mult o iubiți prin fapte mici si calde. Cred că astea sunt lucrurile care o vor impresiona cel mai mult. 

20 de ani

,,Nu vârsta ci înţelepciunea te face om întreg.”

Cu timpul am învățat multe lucruri despre oameni, despre viața și despre iubire. Iar acum, m-am gândit sa împărtășesc cu voi câteva lucruri pe care eu le-am învățat până la vârsta de 20 de ani.

Am învățat că cel mai important lucru este familia. Nu cred că este cineva care să fie mereu aproape când ai o problema. E adevărat, mai avem si prieteni, dar niciodată nu se știe cum sunt și când te vor lăsa. În viață trebuie să fii realist în legătura cu oamenii, iar la un moment dat să îți dai seama cum sunt ei cu adevărat. Nu se știe când mă lasă la greu, iar atunci singurii pe care mă pot baza sunt părinții. 

Am învățat că viața pe care o avem este doar una și că trebuie să o prețuiesc așa cum imi este dată, cu bune si rele. Știu că uneori credeam că nu e dreaptă, dar trebuie să o iubesc pentru că este singura. 

Știu că trebui să fiu sinceră cu oamenii pentru a primi exact aceeași monedă de sinceritate, dar de multe ori eram mințită. La un moment dat m-am gândit să mă schimb, dar după mi-am dat seama că așa sunt oamenii și că nu trebuie să mă schimb eu pentru că oamenii sunt mincinoși. Am zis că vreau să fiu eu, cea adevărată și poate așa unii dintre ei vor vedea și vor încerca să se i-a după mine. Iar acum, la 20 de ani am învățat că în viață trebuie să fiu sinceră cu oamenii, dar in primul rând să fiu sinceră cu mine. Cred că atunci când ești sigur pe tine ești cu adevărat un învingător.

Am învățat că în viață trebuie să mai si plâng, când sunt încărcată cu probleme sau emoții. Să plângi nu este o rușine. Eu sunt sensibilă si mai plâng si ca nebuna uneori :)). 

Am învățat ca pentru a nu imi afecta prezentul trebui sa fac pace cu trecutul. 

Am învățat ca nu trebuie sa ma compar cu restul oamenilor, pentru ca de fapt nu știu cum sunt ei cu adevărat si nu am idee de ce pot fi ei in stare. Prefer sa îmi pun eu anumite bariere, ținând cont de ceea ce știu eu ca sunt in stare si am învățat ca nu trebui sa fiu invidioasa pe cineva, pentru ca nu am de unde sa știu cât s-a chinuit omul acela sa obțină anumite lucruri. 

Am învățat ca fericirea nu tine d e vârsta, deci nu va fi niciodată târziu sa rad pana la lacrimi. 

Am învățat sa ma bucur la cele mai neînsemnate lucruri si la cele mai mici detalii, fapte si gesturi. 

Am învățat ca trebuie sa fiu vesela mereu, sa port haine colorate si sa am mereu zâmbetul la mine, in orice situație. Viața este un curcubeu, nu este o înmormântare. 

Am învățat sa nu îmi pese ce cred oamenii despre mine, deși când eram puțin mai mică mereu ma deranjau anumite chestii. Ei bine, acum nu mai am treaba in legătura cu asta. Ma dor anumite chestii, doar când vin de la oAmenii pe care eu ii credeam speciali.

Am învățat sa cred in magie… In magia iubirii… in magia prieteniei… In magia vieții, intr-un cuvânt. 

Am învățat ca trebuie sa nu mai ma plâng la orice problema mică sau la orice prostie pe care o am. Viața e scurta si nu știu cum îmi da o lovitura cu adevărat puternica, iar atunci nu o sa mai am ce face. Cred ca dacă as pune toate problemele copilărești intr-o punga si as face schimb cu cineva, sunt sigura ca imi voi dori punga înapoi. 

Am învățat ca cei care ma urăsc sau care ma vorbesc pe la spate, de fapt își doresc sa fie ca mine, sau își doresc ca anumite chestii pe care le am eu sa fie a lor. 

Chiar si atunci când facem greșeli, am învățat ca ceva bun va veni cu aceste greșeli. 

Am învățat multe in 20 de ani, dar cred ca cele mai frumoase si interesante chestii abia acum încep sa apăra. Am întâlnit o grămada de oameni frumoși de când am vârsta asta, printre care si bunul meu prieten, visător si el, Ionuț , căruia îi mulțumesc pentru toate sfaturile si pentru ca îmi arăt ca mai sunt si oameni sensibili, care știu sa aprecieze fiecare părticică din lumea asta frumoasă. 

 

Cred în minuni?

Ce sunt minunile? Care sunt minunile? Care e toată chestia cu aceste minuni? De ce zice toată lumea : „E o minune dacă…” ?

Și acum vă întrebați dacă eu cred în minuni? Da, eu cred în minuni! Nu cred că minunile sunt la fel pentru toți, pentru că fiecare vede altfel viața, dar eu o să scriu câteva din ele…

Este o minune că trăiesc, când sufletul meu este mort atunci când cineva mă rănește.

Este o minune că respir, când simt că nu mai am aer și toți mă sufocă.

Este o minune că văd, când dragostea mă orbește.

Este o minune că încă mai am putere sa iubesc, când am jurat că o să urăsc.

Este o minune că îmi pasă de tot ce e în jurul meu, când văd câtă răutate și ură pot avea oamenii.

Este o minune că încă îmi place să dăruiesc zâmbete oamenilor și mă bucur să îi ajut, când toți mă rănesc și toți mă calcă în picioare.

Este o minune când plâng și încă mai am puterea să râd ca un copil nebun!

Este o minune atunci când orice problemă aș avea, găsesc un motiv să zâmbesc.

Este o minune atunci când încă mai cred în oameni necunoscuți, deși am jurat că nu o să mă mai intereseze nimic.

Este o minune că încă mă mai bucur când vin sărbătorile!

Este o minune că eu cred că Moș Crăciun există!

Minune! Minune! Minune!

Dragul meu,

Nu am vorbit foarte multe în perioada aceasta, exceptând timpul petrecut aseară. Am ales să simțim și să nu punem întrebări de genul ”Ce urmează?”, „Oare e bine?”.Ți-am mai spus că am impresia că te cunosc de o viață pentru că asta simt. Nu mi se pare nimic neobișnuit atunci când vii la mine și te pup, sau când mă săruti pe frunte dupa ce aberez nu mai știu eu ce chestii. Afla dragul meu că tu mă fascinezi și mă tulburi de fiecare dată. Aseară mi-ai spus să-ți vorbesc despre ce am. Nu am făcut-o pentru că știam că nu îmi vei răspunde la nicio întrebare… M-am hotărât să scriu ce vreau să-ți spun aici, deși tu nu vei citi asta niciodată. Citisem undeva că dacă îți scrii sentimentele pe o foaie și o vei arunca sau îi vei da foc, îți vei elibera mintea și sufletul. Eu nu cred în asta, dar am vrut să încerc…  Am preferat să fac așa pentru că atunci când îți scriu ceva poți reciti de ‘n’ ori, în schimb dacă îți spun, ai doar în minte și poate uiți ceva.

Mărturisesc că ești singurul bărbat care m-a făcut să mă gândesc vreodată la familie. Singurul bărbat care mi-a trezit toate simțurile și căruia nu am avut curajul să-i spun asta față-n față. Știi foarte bine că-ți ador zâmbetul, ador să stăm de vorbă ore în șir … Știu că sună frumos și chiar simt ceea ce ți-am scris, dar… Mereu „dar” ăsta care mă enervează la culme. Dar cred că îmi ascunzi ceva. Simt că îmi ascunzi multe chestii, iar eu mereu când am simțit ceva, niciodată nu m-am înșelat…

Stau și mă gândesc de ce nu ai curajul să îmi zici… Mă omoară întrebările astea… `De ce nu îmi zici?`, `Oare nu ai încredere în mine?`, `De ce ești cu mine dacă nu ai încredere în mine?`, `De ce te comporți așa de frumos cu mine dacă nu ai încredere?`, `Ai sau nu ?`, ‘Ești sau nu cu mine?’… Iar întrebări sunt nenumărate…

Ești un om minunat, o persoană incredibil de bună, care mereu se pune pe locul doi când vine vorba în a ajuta pe cineva, ești o persoană specială care a apărut în viața mea.

Nu știu dacă ți-am mai zis,  dar te admir foarte mult pentru ceea ce ai reușit să faci în viață și pentru tot ce ai realizat până acum. Nu știu dacă îți dai seama, dar uneori ești ca un copil. Nu știu ce ai atunci când te abții de la anumite chestii, nu știu de ce te ascunzi în unele momente, nu știu de ce nu îți arăți adevăratul zâmbet, nu știu de ce îți este frică sau de cine. Dar știi ceva? Cred că nici tu nu știi ce vrei cu adevarat de la viață și în primul rând de la tine

Ți-am mai zis că viața trece pe lângă tine și nu o să ai nici o realizare în viață, nu o să ai cu cine să râzi în toiul nopții, nu o să te aștepte nimeni seara acasă (doar telefonul), nu o să ai cui să îi stai in brațe după o zi plină de muncă, nu o să ai nici o vorbă caldă când o să ai nevoie, nu va fi nimeni. Banii vin și se duc, se duc, iar vin și tot așa… Te vei trezi la un moment dat că ai fugit după mai mulți iepuri și nu ai prins nimic. O să ajungi la o vârstă și o să îți dai seama că am avut dreptate, dar atunci va fi prea târziu. Experiența de viață nu ține cont de vârstă, nu trebuie să ai o anumită vârstă pentru a prinde experiență, pentru că nu dai interviu pentru un job. Pot să am 9 ani și să gândesc ca unul de 30 pentru că viața mi-a arătat mai mult partea ei urâtă și am fost nevoită să mă descurc singură și pot să am 24 de ani și să gândesc ca unul de 10 ani pentru că mi s-a oferit totul pe tavă. Vezi diferența? Nu cred că o vezi, dacă o vedeai nu mai vorbeai. 😊

Iubesc al naibii de mult să stau in brațele tale, să mă joc în părul tău și să mă faci să râd… Off… Îmi place tot ce are legătură cu tine, dar… (asta e al doilea`dar`) Dar știu că în orice moment te gândești la EA… Îmi vin în minte multe momente în care nu înțelegeam ce tot faci, dar acum totul începe să se limpezească… Am cea mai mare încredere în tine, dar (al treilea dar) îmi e frica. De ce? Pentru că mereu o să o ai pe ea în minte când mă strângi pe mine în brațe, o să o simți pe ea… Când mă vei privi în ochi, o vei vedea pe ea… Deci o să privești mereu prin mine… Iar asta eu nu pot să accept. Și nu pot să te urăsc pentru asta, pentru că nu știu să urăsc pe cineva, dar aș face-o.

Ești bărbatul pe care l-am respectat și-l voi respecta pentru că meriți. Poate ai motivele tale pentru care te ascunzi… cine știe… știi vorba `sentimentele îngropate de vii nu mor niciodată `. Tu mă poți crede sau nu! Sunt alegerile tale. Nu pot să nu-ți spun ceea ce simt mai ales când este vorba de tine. Totuși am să sfârșesc spunându-ți ceea ce simt când ești aici, acolo sau în oricare colț al lumii.

Simt că te iubesc. Sigur o să ți se pară prea mult, dar asta simt. Mă faci să mă reîndrăgostesc în fiecare clipă când ești lângă mine. Nu știu cum faci asta, dar o faci. Am să închei prin a-ți mulțumi pentru omul care ești și pentru omul care mă faci să fiu, să-ți mulțumesc pentru că m-ai suportat așa bezmetică cum am fost uneori (știu că mai tot timpul, trebuia să fie cineva care să te enerveze, iar experiența mă recomanda pe mine).

Dar acum vreau un favor de la tine. Vreau să nu te gândești la mine. Gândește-te la tine! La ce e mai bine pentru tine, la ceea ce te face fericit cu adevărat, dar fără să fii rănit la sfârșit. Iar apoi îmi zici la ce concluzie ai ajuns.

Viața e prea scurtă și frumoasă să o pierzi pe nimicuri și îndoieli. Iubește , dar nu opri și persoana de lângă tine să iubească.